Andrei Toma (XI D), premiul al II-lea la olimpiada naţională de sociologie
1.De ce sociologie şi cum a început totul?
Cred că interesul pentru aspectele care sunt studiate de sociologie l-am avut din totdeauna. De mic am fost o fire curioasă şi am fost interesat de o mulțime de lucruri. Sociologia mi-a plăcut datorită caracterului său complex: obiectul ei de studiu e societatea, cu tot ce cuprinde ea. Pentru prima oară, am avut posibilitatea să aprofundez toate domeniile care mă interesează, pentru că indiferent dacă vorbim de educație, politică, religie, cultură sau economie, toate influențează viața socială şi devin arii de interes pentru această disciplină.
2. A fost cineva care a încercat să te împiedice să faci ceea ce îți place?
Nu, părinții mei m-au susținut în tot ce am făcut până acum. E adevărat că au fost puțin reticenți atunci când le-am spus că îmi doresc sa continui studiul sociologiei şi la facultate, însă după ce am discutat şi le-am explicat care sunt posibilitățile pe care le voi avea, cred că au înțeles că fac alegerea potrivită.
3. Ce alte pasiuni/hobby-uri mai ai?
Practic din clasa a 9 a dezbateri academice şi pot spune ca debate-ul e unul din aspectele care a anticipat pasiunea mea pentru sociologie. Ceea ce facem practic la dezbateri este să analizăm diverse probleme de importanță majoră pentru omenire, care este impactul lor şi dacă ar putea exista soluții…şi cam aceleaşi lucruri le face şi sociologia.
Pe lângă asta, îmi place extrem de mult să citesc(deşi în ultima vreme nu am mai prea avut timp să citesc beletristică), să ascult muzică şi să petrec timp cu prietenii apropiați.
4.Cum te-ai pregătit pentru olimpiadă?
Pentru pregătire a trebuit în primă fază să învăț un material pregătit de doamna profesoară, mai complex şi mai detaliat decât ceea ce se predă la clasă şi mai apoi să rezolv subiectele din anii anteriori. Totuşi, succesul la o disciplină precum sociologia vine foarte mult din informațiile cumulate în studiul individual al unui elev. Asta înseamnă că trebuie să fii mereu la curent cu ceea ce se întâmplă în lume, să citeşti publicații politice şi culturale, să te uiți la ştiri şi să parcurgi operele de specialitate cele mai relevante.
5. Cum ai reuşit să faci faţă emoţiilor olimpiadei?
Sunt destul de obişnuit cu emoțiile pe care le presupune o astfel de competiție şi nu pot spune că am avut emoții foarte mari, mai ales că eram sigur pe mine şi ştiam că stăpânesc materia. Totuşi, de fiecare dată înainte de o probă sau examen, ascult muzică pentru a mă calma.
6.Cât a contat ajutorul venit din partea profesorului?
Ajutorul doamnei profesoare Monica Bulzan a fost extrem de important, mai ales că eu nu am început să studiez sociologia decât din toamnă. Deci, sub îndrumarea dânsei am reuşit să învăț toată baza teoretică necesară, dar şi să mă obişnuiesc cu felul în care trebuia să elaborez un subiect.
7.A meritat efortul de a deveni un olimpic în România?
Efortul a meritat, însă nu pentru diploma pe care am obținut-o. Sigur, premiul e important şi m-am bucurat de el, însă la finalul acestei experiențe, adevăratul câştig este că am reuşit să aprofundez şi să cunosc mai multe despre o materie care mă pasionează. Mulțumirea mea ar fi fost tot atât de mare şi dacă nota pe care am luat-o ar fi fost mai mică.
8. Ce planuri de viitor ai? Spre ce anume te îndrepți? Ce vrei să devii?
După ce termin liceul vreau să studiez sociologie şi ştiințe politice la nivel de licență în Marea Britanie, iar după să continui şi cu un masterat şi un doctorat, pentru că îmi doresc să fiu profesor universitar. Pe lângă cariera academică, mi-ar mai plăcea să lucrez ca activist la o organizație internațională care promovează drepturile omului, precum Amnesty International, Human Rights Watch sau ONU.
9. Ai vrea să continui studiile în România sau în străinătate? Te-ai gândit vreodată că trebuie să rămâi în România pentru că e nevoie aici de tine?
Încă din clasa a IX- a ştiu că vreau să studiez în străinătate şi cu siguranță nu îmi voi schimba opțiunea. Situația din România este într-adevăr critică, însă nu există motive clare care să mă facă să îmi doresc să rămân sau să mă întorc aici. Sper totuși ca la un moment dat să ajung să fac o muncă destul de importantă pentru ca, indiferent de locul unde voi locui, efectele să fie vizibile şi în România.
10. Unde ți-ar plăcea să fii peste zece ani?
Viața e imprevizibilă… nu îmi pot da exact seama. Probabil mi-ar plăcea să locuiesc într-o metropolă, cariera mea de profesor universitar să se afle la debut şi să îmi fi început deja şi munca de activist. Sunt sigur că multe lucruri se vor schimba, însă indiferent de locul unde voi ajunge şi ce voi face, sper să fiu mulțumit și fericit.
Daian Bica (XII E), menţiune la olimpiada naţională de filosofie
1.De ce sociologie şi filozofie şi cum a început totul?
Filosofia a început să mă preocupe prin clasa a IX-a după ce citisem romanul ,,Lumea Sofiei’’ în care protagonista (care întâmplător purta numele disciplinei pe care o studiez) este iniţiată în tainele filosofiei de către un alt personaj. Cu toate că şi în perioada anterioară acestei lecturi auzisem de disciplina ,,filosofie’’, nu puteam defini foarte clar acest termen. După întâlnirea cu ,,Lumea Sofiei’’ mi-am dat seama că vreau să interoghez tot ceea ce se poate interoga.
2. A fost cineva care a încercat să te împiedice să faci ceea ce îți place?
Chiar dacă filosofia nu rentează pe piaţa muncii (o problemă care se discută de fapt în mediile academice), nu a existat nicio persoană din familie sau din cercul meu de apropiaţi care să se fi opus acestei preocupări.
3. Ce alte pasiuni/hobby-uri mai ai?
Literatura, cinematografia, arta, ştiinţa. Nu voi uita niciodată că prin intermediul literaturii am ajuns să studiez filosofia.
4.Cum T-ai pregătit pentru Olimpiadă?
Studiez filosofia încă din clasa a XI-a. În acest caz mă refer exclusiv la programa şcolară pe care a trebuit să o parcug pentru a putea participa la acest concurs. Am încercat, totodată, să aprofundez prin lectură unele teme sau capitole.
5. Cum ai reuşit să faci faţă emoţiilor olimpiadei?
Nu am avut emoţii pentru că am încercat să îmi cultiv o atitudine rezervată. Când nu ai niciun fel de aşteptare (o atitudine greu de dobândit, trebuie să recunosc), nu va exista pe viitor niciun fel de regret.
6.Cât a contat ajutorul venit din partea profesorului?
Foarte mult. Profesorul de filosofie mi-a întocmit o bibliografie pe care am încercat să o urmăresc în aşa fel încât să îmi fac o perspectivă amplă asupra filosofiei. Având în vedere că istoria filosofiei e densă, trebuie selectate anumite cărţi reprezentative pentru o disciplină în aşa fel încât să îţi realizezi o cultură filosofică ,,bulevardieră’’.
7.A meritat efortul de a deveni un olimpic în România?
Da, fac parte din acel grup de oameni (idealişti, poate) care caută metodele potrivite pentru a aduce o schimbare în societatea românească.
8. Ce planuri de viitor ai? Spre ce anume te îndrepți? Ce vrei să devii?
În primul rând voi urma facultatea de filosofie. Însă de aici lucrurile se complică pentru că sunt (parţial) indecis: pe de-o parte la finalul secolului XX a apărut o orientare pluridisciplinară, numită ştiinţe cognitive, ce înglobează pe lângă neuroştiinţele, psihiologia şi biologia, şi filosofia minţii şi filosofia limbajului. Alături de etica aplicată, ştiinţele cognitive reprezintă o orientare de cercetare care îşi dovedeşte actualitatea în cadrul societăţii contemporane. Să nu uităm că trăim în secolul paradigmei ştiinţifice, secol în care speculaţia filosofică sau sistemul ontologic au devenit artefacte ale trectului. E imposibil să mai practici filosofia pe care o practica, spre exemplu, Lucian Blaga. Pe de altă parte, cochetez cu istoria ideilor: indiferent de noile tendinţe din filosofie sau din ştiinţă, un astfel de demers metodă nu îşi va pierde niciodată necesitatea. Foucault o definea drept ,,genealogia cunoaşterii’’ sau ,,arhivă a ideilor’’.
9. Ai vrea să continui studiile în România sau în străinătate? Te-ai gândit vreodată că trebuie să rămâi în România pentru că e nevoie aici de tine?
Cred că acest lucru constituie criteriul pentru care în următorii cinci-zece ani am decis să rămân în România. România are nevoie de o conştiinţă democratică care trebuie fundamentată. Schimbarea nu e un proces abrupt sau rapid, ci unul lent, ce se derulează în timp. În acest caz, poate că unele schimbări de gândire şi de perspectivă ar genera o serie de efecte pozitive.
10. Unde ți-ar plăcea să fii peste zece ani?
Angajat la un centru de cercetare în ştiinţe cognitive, jurnalist cultural la un ziar de specialitate din Bucureşti, angajat la Ministerul Culturii, sau la Institutul Cultural Român. Opţiuni disponibile există. Ceea ce contează este munca.